UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL - INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR
UTILIZAREA
CALCULATORULUI ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL - INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR
Generalităţi, condiţii, avantaje şi
dezavantaje
Societatea informatizată a ultimilor ani a impus utilizarea
calculatorului în procesul didactic. Instruirea asistată de calculator a
devenit una dintre metodele de învăţământ de bază în procesul didactic modern.
Asistarea procesului de învăţământ cu calculatorul presupune: predarea unor
lecţii de comunicare de noi cunoştinţe, aplicarea, consolidarea, sistematizarea
noilor cunoştinţe, verificarea automată a unei lecţii sau a unui grup de
lecţii, verificarea automată a unei discipline şcolare sau a unei anumite
programe şcolare. Calculatorul – componenta hardware este utilizat ca suport
tehnic, iar softul – componenta software este utilizat ca suport informaţional.
Profesorul,
elevul şi calculatorul
Procesul educaţional atât de complex, devine scena a trei actori:
profesorul, elevul şi calculatorul, care împreună caută să asigure succesul
demersului didactic. Profesorul are rolul schimbat, el nemaifiind actorul
principal care dirijează întregul proces didactic. Putem spune în acest
context ca profesorul devine un consultant, un coordonator şi un verificator al
procesului didactic, el nemaifiind principala sursa de transmitere de
cunoştinţe. Şi nu doar profesorul îşi pierde rolul principal. Concurat este şi
manualul, care nu mai este sursa informaţională de bază, el devenind un mijloc
de start care se completează cu informaţiile obţinute cu ajutorul
calculatorului. Elevul este un adept al utilizării calculatorului în procesul
didactic, mai ales în contextul ultimilor ani. Învăţarea centrată pe elev
devine baza instruirii asistate de calculator.
Calculatorul preia, multe dintre funcţiile şi sarcinile
care, prin tradiţie, aparţineau profesorului. De exemplu,
funcţia profesorului de distribuitor de cunoştinţe va avea un rol redus. Mai
mult, calculatorul devine un mijloc de intervenţie directă în
organizarea situaţiilor de învăţare, preluând o serie de sarcini
legate de organizarea activităţilor de repetiţie, de exersare, de
evaluare ş.a. uşor transferabile acum asupra noii
tehnologii. Sau, calculatorul poate îndeplini un rol tutorial,
ajutând elevii să progreseze mai rapid şi cu rezultate mai bune.
Calculatorul poate fi considerat astfel un mijloc de informare, de exersare, de
simulare, de aplicare şi de consolidarea cunoştinţelor, deosebit de util în
procesul educaţional.
Însă instruirea asistată de calculator îi oferă profesorului
disponibilităţi de timp şi posibilităţi de a folosi acest timp ocupându-se mai
mult de organizarea învăţării, de structurarea
conţinuturilor, de exersarea gândirii la elevi, de stimularea
creativităţii acestora, aspecte adeseori neglijate până acum. Sau,
profesorului îi rămâne mai mult timp să se ocupe
de cercetarea şi rezolvarea pe această
bază a problemelor specifice cu care se confruntă în cadrul
procesului instructiv-educativ şi, mai mult timp pentru perfecţionarea proprie.
Condiţii ale instruirii asistate de calculator
Instruirea eficientă cu utilizarea calculatorului este condiţionată de:
Asigurarea resurselor hardware – dotare, instalare de soft, gestionare,
întreţinere, asistenţă tehnică – aspecte care presupun oarecare competenţe în
folosirea calculatorului;
Asigurarea resurselor software – instalarea de softuri educaţionale
specifice
Asigurarea unui mediu organizat pentru implementarea acestei metode.
Avantaje şi dezavantaje în instruirea asistată de calculator
|
Avantaje
|
Dezavantaje
|
|
Mari posibilităţi de transmitere de noi conţinuturi
Tratarea interdisciplinară a conţinuturilor
Interactivitate intensă
Implicarea elevilor în rezolvarea unor probleme complexe
Permite simularea unor procese sau fenomene naturale
Se oferă feed-back imediat – sunt oferite rezultatele şi progresele
imediat obţinute, semnalează erorile ivite, facilitează corectarea greşelilor
Este stimulată învăţarea şi este întreţinută motivarea
Se oferă o altă perspectivă a individualizării instruirii; este permisă
adoptarea unui ritm propriu în instruire; apare o autonomie în învăţare
Dezvoltă perspicacitatea, atenţia, distributivitatea şi creativitatea
Utilizarea eficientă a timpului în instruire şi rapiditate
Implicarea activă a resurselor umane şi utilizarea metodelor active
|
Componenta hardware este foarte costisitoare
Componenta software este şi ea costisitoare şi nu poate fi întotdeauna
testată înainte de achiziţionare
Insuficienta instruire a resursei umane, fie profesori, fie elevi
Programa şcolară este foarte strictă şi nu permite alocarea de timp
suficient instruirii asistate de calculator
Comunicarea elevilor are de suferit: se pierde obişnuinţa discuţiilor,
capacitatea de a argumenta un subiect, se reduce capacitatea de exprimare
verbală
Apare o izolare a elevului faţă de profesor şi colegii săi; relaţiile
sociale şi umane sunt diminuate
Nu toţi elevii agreează o astfel de instruire; dacă se au în vedere
stilurile de învăţare, cei cu stil practic preferă această metodă
|
Etape,
aplicaţii
Profesorul se bazează în general în activitatea sa, pe patru operaţii fundamentale:
definirea obiectivelor pedagogice în corelare cu competenţele specifice,
proiectarea activităţilor cu stabilirea strategiilor, aplicarea metodologiei şi
asigurarea evaluării activităţii didactice. În concordanţă cu aceste
activităţi, atunci când se utilizează IAC, profesorul parcurge
următoarele etape:
Stabilirea/evaluarea necesarului de cunoştinţe şi deprinderi.
Fixarea obiectivelor/ţintelor de atins în concordanţă cu competenţele
iniţiale ale elevului; elevii vor fi informaţi cu privire la aceste obiective
şi cu modalităţile de atingere ale acestora. Pe parcursul desfăşurării
activităţilor există posibilitatea definirii unor noi obiective, care de
asemenea. Se aduc la cunoştinţa elevilor.
Raportat la cunoştinţele care trebuie acumulate, elevul este supus unei
testări a nivelului iniţial de cunoştinţe.
În funcţie de capacităţile elevilor se vor stabili mijloacele şi
activităţile care se vor desfăşura; de asemenea, se vor stabili strategiile
didactice care să asigure atingerea obiectivelor.
Evaluarea este atent şi sistematic planificată, urmărind acumularea
cunoştinţelor raportat la obiectivele stabilite. Evaluarea este bazată pe
criterii clar definite oferind posibilitatea unei evaluări obiective.
Revizuirea procesului de instruire se face pe baza evaluării datelor , ca
un proces de rutină absolut necesar. În aceiaşi etapă are loc şi revizuirea
materialelor şi a activităţilor, cu corectarea eventualelor erori intervenite
pe parcursul instruirii.
Fiecare profesor care utilizează IAC îşi adaptează propriile strategii în
funcţie de disciplina pe care o predă şi în funcţie de aplicaţiile şi
mijloacele pe care le utilizează la un moment dat.
Tipurile
de aplicaţii specifice IAC sunt:
Tutorialele sau lecţiile interactive ghidate sunt alcătuite din prezentări şi
ghiduri de prezentare a anumitor aplicaţii, cu aceste neefectuându-se exerciţii
practice şi nici nu se aplică nici un tip de test. Acestea sunt indicate în
etapa de prezentare şi ghidare a activităţii de instruire. Sunt utilizate
pentru însuşirea principiilor şi regulilor şi pentru învăţarea unor strategii
în rezolvarea problemelor. Structura lor este în principal următoarea:
introducere, asigurarea controlului elevului în desfăşurarea lecţiei, întrebări
şi răspunsuri, cu analizarea răspunsurilor, remedierea cunoştinţelor asimilate
şi încheierea tutorialului. Tutorialele sunt deosebit de utilizate în învăţarea
aplicaţiilor informatice: Microsoft Office, Adobe, Internet, creare pagini web,
etc.
Exerciţii practice (drill and practice): constau în executarea de
către elevi a unor sarcini practice în scopul aplicării cunoştinţelor la
soluţionarea unor probleme practice, sau în vederea însuşirii unor deprinderi
(pentru o anumită profesiune de exemplu). Există exerciţii practice de
următoarele tipuri: aplicaţii obişnuite, aplicaţii de proiectare, aplicaţii de
execuţie, construcţie, producţie sau fabricaţie şi creaţie. Utilizarea
exerciţiilor practice are ca etapă iniţială demonstraţii executate de către
profesor, prin care li se explică elevilor cum anume se vor derula exerciţiile
practice. Etapele necesare în parcurgerea exerciţiilor practice sunt:
familiarizarea cu mediul de lucru şi cu acţiunile care trebuie desfăşurate,
planificarea şi organizarea individuală a muncii în raport cu sarcina practică,
efectuarea propriu-zisă a exerciţiului, controlul şi autocontrolul muncii
efectuate, cu însuşirea erorilor şi corectarea acestora. Se pune accent pe
corectitudinea execuţiei şi se are în vedere principiul creşterii progresive a
gradului de dificultate. Ca exemple se pot considera aplicaţiile din domeniul
tehnic, din domeniul informatic, ş.a.
Simulări şi experimente: prin simulare se încearcă reproducerea unor fenomene,
procese sau situaţii reale. Elevii interacţionează cu programul de instruire în
mod similar cu modul de interacţiune al unui operator cu un sistem real,
într-un mod simplificat. Simularea este bazată pe analogia cu sistemul real.
Simulările conţin prezentarea iniţială a fenomenului, procesului sau situaţiei
reale, ghidează activitatea elevului, oferă situaţii practice pe care elevul
trebuie să le rezolve şi eventual, poate atesta nivelul de cunoştinţe şi
deprinderi pe care elevul le posedă după parcurgerea programului de instruire.
Şi în acest caz exemplele sunt din domeniul tehnic, fizică, astronomie, chimie,
biologie, ş.a. un exemplu interesant este softul pentru simularea examenului de
obţinerea permisului de conducere utilizat în şcolile de şoferi. De asemenea,
des întâlnit este şi planetariu utilizat în astronomie.
Jocuri pentru instruire: jocurile sunt predominate de activităţi de simulare;
elevul este pus în faţa unor situaţii problemă pe care trebuie să le rezolve cu
ajutorul unor reguli şi prin diferite modalităţi de acţiune care să vizeze
atingerea scopurilor. În derularea jocului elevul trebuie să aibă posibilitatea
să se corecteze atunci când greşeşte, atenţionat fiind că a greşit. Prin astfel
de jocuri se pot învăţa limbi străine, operaţiile elementare în matematică,
ş.a. Foarte mult se întâlnesc jocurile în învăţământul primar, dar şi în
învăţământul gimnazial, odată cu introducerea unor noi discipline precum chimia
sau fizica.
Teste pedagogice: sunt poate categoria cea mai des întâlnită, fie
independente, fie ca parte integrantă a unor aplicaţii complexe. Specificitatea
lor depinde de mai mulţi factori: momentul testării, scopul testării, tipologia
acţiunii (feed-back sau nu). Interpretarea rezultatelor la aceste teste poate
determina fie un pronostic al reuşitei, fie un inventar al achiziţiilor, fie un
diagnostic de stabilire a unor dificultăţi cu menţionarea sursei acestor
dificultăţi. Există o multitudine de teste: teste iniţiale aplicate la
începutul unui ciclu şcolar, an şcolar, semestru; teste aplicate după
parcurgerea unor teme sau capitole; teste de lucru sau simulare; teste bazate
pe gândire sau memorare; teste cu răspunsuri standardizate sau deschise, ş.a.
un test trebuie să conţină scopul şi setul de cunoştinţe pentru care se aplică,
obiectivele testului, durata de timp în care se aplică, afişarea rezultatelor
şi a erorilor cu procentajul de corectitudine. Aceste teste pot fi întâlnite
pentru marea majoritate a disciplinelor.
INTERNETUL
Numele propriu INTERNET, care nu trebuie confundat cu
serviciul World Wide Web, se referă la rețeaua mondială
unică de computere interconectate
prin protocoalele (regulile) de comunicare Transmission Control Protocol și
Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency –
DARPA – Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului
Apărării, Department of Defense sau DoDdin SUA a
creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Super-rețeaua din
zilele noastre a rezultat din extinderea rețelei Arpanet. World Wide
Web este doar unul din multele servicii oferite prin Internet.
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de
informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete
(așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și
informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu imagine
prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu
pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică,
deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme
prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet
banking) și multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW,
deseori numit numai „web”, este la loc de vârf, deoarece este o aplicație
multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User
Interface, GUI)
foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit.
WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un
singur program multifuncțional numit browser. Exemple de
browsere: MS Internet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape
Navigator), Opera ș.a.
În învăţământ INTERNETUL poate fi utilizat pe mai multe direcţii:
Motoarele de căutare. Exemple: GOOGLE, YAHOO, ALTAVISTA, MSN Search,
ş.a. Acestea accesează Internetul în mod
automat și frecvent și care stochează titlul, cuvinte cheie și parțial chiar
conținutul paginilor web într-o bază de date. În momentul în care un utilizator apelează la un motor de căutare pentru
a găsi o anumită frază sau cuvânt, motorul de căutare se va uita în această
bază de date și în funcție de anumite criterii de prioritate va crea și afișa o
listă de rezultate. Cel mai cunoscut şi frecvent utilizat este GOOGLE a cărui
adresă de acces este www.google.ro (pentru varianta în limba
română) sau www.google.com variantă în limba engleză.
Resurse de tip wiki. O aplicaţie wiki este „ o colecţie
expandabilă de pagini Web interconectate, un sistem hipertext pentru memorarea
şi modificarea informaţiei, fiecare pagină putând fi simplu editată de un
utilizator, într-un browser, folosind formulare”, fără a fi necesare cunoştinţe
HTML. Cea mai cunoscută aplicaţie de tip wiki este WIKIPEDIA,
o enciclopedie pe Internet generală,
în mai multe limbi, având conținut deschis tuturor pentru utilizare și
dezvoltare; este dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de
persoane și administrată de fundația non-profit Wikimedia. A luat fiinţă în
2001, iar în România paginile WIKIPEDIA apar în limba română din 2003.
În 2010 s-au introdus la paginile din limba română diacriticele. Adresa de
acces la varianta în limba română este http://ro.wikipedia.org.
Dicţionare. Există o multitudine de dicţionare, de la cele explicative –
DEX Online (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române), până la cele generale
utilizate pentru traduceri. Adresa dicţionarului DEX este http://dex-online.ro/.
Biblioteci on-line. Sunt colecţii de cărţi în format electronic, de
regulă *pdf. Câteva adrese utile ale unor biblioteci frecvent utilizate sunt:
Blogul. Este o publicație web (un text scris) ce conține articole periodice sau
și cu actualizare neîntreruptă, ce au de obicei un caracter personal. Ca
regulă, actualizarea blogurilor constă nu în modificarea directă a textului
existent, ci în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal de bord, toate
contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai proaspete
apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu
accesibile publicului larg. Poate fi folosit în interacţiunile cu elevii sau
părinţii, ca instrument de lansarea unor teme de reflecţie şi schimb de opinii,
precum şi ca un spaţiu de publicare. Există numeroase site-uri care permit
crearea, gestionarea şi găzduirea blogurilor. Un exemplu util ar fi http://www.blogratuit.ro/.
Comunicare prin INTERNET. Mijloacele extrem de cunoscute de comunicare prin
intermediul INTERNETULUI sunt: emailul, chatul şi messenger-ul. Emailul permite
comunicarea offline între două persoane prin intermediul poştei
electronice. Chat-urile online se desfăşoară în „camere (room) de chat”
unde se întâlnesc grupuri de persoane în acelaşi timp şi discută cu privire la
un subiect de interes, prin dialog bazat pe text. Elevii pot utiliza chat-urile
pentru a adresa întrebări profesorilor/ experţilor şi pentru a colabora cu
colegii la distanţă. Messenger (mesaje instant) le permit oamenilor să solicite
şi să trimită mesaje text instant (online) unor persoane de contact,
preselectate, care sunt online în momentul în care sunt contactate. Mesajele
instant sunt o formă de chat online, în care poţi folosi funcţii de trimitere
prin reţea a fişierelor ataşate sau a mesajelor vocale. Când un astfel de mesaj
este transmis, textul/ataşamentul, apar aproape imediat pe ecranul celui căruia
a fost adresat. Avantajele utilizării mesajelor instant sunt similare
comunicării prin camera de chat .
Comentarii
Trimiteți un comentariu